S-a făcut poliţistă la îndemnul unei surori, iar de atunci a trimis după gratii peste 50 de criminali şi sute de hoţi. În urmă cu trei ani, după ce a absolvit Şcoala de agenţi de poliţie „Vasile Lascăr“ Câmpina, ar fi spus că a ales să îmbrace uniforma de poliţist pentru că îi oferea stabilitate şi siguranţa zilei de mâine.

Dar, după ultimele măsuri de austeritate luate de Guvern, nu ar mai susţine acelaşi lucru, precizează ea.

Îi datorează cariera unei surori mai mari

A ales să intre în sistem la îndemnul unei surori, tot poliţist. „Voiam să fac Liceul Militar, însă părinţii au fost împotrivă pentru că îmi distrugeam adolescenţa. Ei mi-au spus atunci că dacă după terminarea liceului vreau tot în sistem, atunci rămâne alegerea mea“, îşi aminteşte Anca. Ea a adăugat că a preferat criminalistica încă din şcoala de poliţie, domeniu pe care s-a şi specializat.

„M-au atras filmele poliţiste de mică, în special serialele CSI. Îmi plăcea cum poliţiştii plecau de la un lucru minor şi ajungeau să identifice autorul unei infracţiuni“, a mai spus Anca. Din filme a învăţat, pentru prima dată, că trebuie să dea importanţă oricărui detaliu, indiferent de cât de nesemnificativ pare.

„De multe ori văd cercetarea la faţa locului ca pe un puzzle. O lucrare de control, în care vine autorul şi comite fapta, apoi vii tu şi, pe baza unor probe uneori minuscule, îl identifici. La sfârşit, satisfacţia este enormă când vezi că ai interpretat corect probele“, explică poliţista. Regretă doar că Poliţia Română stă foarte prost în ce priveşte dotarea tehnică.

Acceptată cu greu de bărbaţii colegi

„Comparativ cu americanii, suntem cu 50 de ani în urmă. Amprentele sunt principala probă materială. Însă, acum, oricine îşi poate pune o pereche de mănuşi, astfel că nu lasă urme. Cât despre testele ADN, acestea sunt foarte scumpe