Nici n-a terminat pe deplin Traian Basescu zicerile sale din interviul de la TVR 1, ca interventiile si comentariile de pe varii paliere ale regatului media s-au grabit sa infiereze cu manie proletara ideile si intentiile presupus subversive ale celui care, iata, este ipostaziat intr-un autentic urmas al celebrului, dar imaginarului principe din Carpati, nascocit de Bram Stoker.
A fi anti-basescian tinde sa devina o intrecere socialisto-capitalista pentru o buna parte a presei si comentatorilor ei. Da bine! Sau uneori se plateste bine.
Chiar si numai asa, de dragul pluralitatii necesare de opinii, indraznim, cu riscul de a fi ocarati de cohorte de postaci si bloggeri, sa iesim din front si sa asumam o atitudine macar mai nuantata.
Ni se par, de exemplu, de un penibil absolut speculatiile pe marginea starii de sanatate a presedintelui. Orb sa fii, si tot iti dai seama ca ele sunt expresia unei dorinte, nici macar de circumstanta mascate, ca lucrurile sa stea altfel decat declara acesta.
In dispretul zicalei stramosesti despre cel care sapa groapa altuia. Presedintele, ca oricare alt om, are "dreptul" sa fie la un moment dat bolnav, dar a specula pe aceasta tema este nedemn si reprobabil.
Pe de alta parte, ni se pare ca tot ceea ce a afirmat poate fi interpretat si intr-un registru mai pozitiv decat se face indeobste, de o maniera care sa nu excluda aprioric orice supozitii de bune intentii.
Ce nu este, de-o pilda, adevarat din afirmatia ca este jenant sa cer bani, nu pentru investitii si proiecte de dezvoltare, ci pentru pensii si salarii? Ceea ce este penibil in relatiile uzuale dintre indivizi este la fel si in relatiile dintre state.
De ce nu este corect reprosul adresat unor ministri care fac promisiuni fara acoperire? Prematur si iresponsabil. Aplicand asa-zisa politica "datului" care s
