Michael conduce privindu-l când şi când pe englezul ciudat şi posibil sinucigaş.
- Eu sunt Michael, Michael Cun...
- E suficient, Michael. Oricum, uit imediat toate numele de familie, spune ciudatul întrerupându-l din nou şi întinzându-i mâna. Touchstone.
Michael râde.
- Ha, ha, chiar ca pe bufonul din "As You Like It"?
- Şi ce dacă? De fapt, eu am fost mai înainte.
- Cum aşa?
- Ei bine, să zicem că atunci când m-au botezat aşa... încă nu apăruse piesa.
- Chiar că nu-nţeleg.
- Adică n-o citiseră. E cam acelaşi lucru, nu-i aşa?
- Aha, ai tăi. Înţeleg acum.
Touchstone, nevăzut de Michael, are un gest de lehamite care parcă spune: "Înţelegi pe dracu'!". Apoi îl priveşte.
- Mi-e cam foame, ţie nu?
- O, da, şi sunt şi foarte obosit.
- Mi-e foarte foame.
E acum rândul lui Michael să-l studieze câteva clipe.
- Cred că ar fi bine până mâine, când poţi face o plângere la poliţie, să accepţi invitaţia mea. Touchstone îl priveşte curios, cu toata faţa luminându-i-se. Merg la o cabană sau, mă rog, un fel de conac, aşa cred. Ce-o fi. Mai mult ca sigur că mai au o cameră liberă.
- Şi mâncare, bineînţeles. Ce faci acolo?, dacă mi-este permis să întreb.
- Am o întâlnire importantă. Touchstone îl priveşte curios. Cu producătorii mei. M-au invitat aici să vedem şi câteva locaţii de filmare.
- Faci filme?
- Scriu. Îmi cumpără scenariul, îi spune Michael, zâmbind uşor infatuat.
- Şi ce legătură are cu Transilvania?
- Aici se petrece acţiunea.
- Aha.
Touchstone oftează şi se uită pe geam. Michael este uşor nemulţumit de lipsa de recunoştinţă a bărbatului de lângă el. Îi aruncă cu rapiditate o privire rece. Însă chiar în clipa aceea englezul îşi întoarce privirea spre el.
- Mulţumesc, Michael.
Michael se înviorează puţin, dar este
