E foarte interesant cum un film poate rescrie istoria destul de intricată a unei Polonii devastate de război, eliberate provizoriu pentru a intra sub ocupaţie sovietică.

Anii '50 sunt esenţiali pentru a înţelege drama unei naţiuni supuse atâtor încercări, iar prin filmul său, Borys Lankosz trasează coordonatele unei edificări întru parabolă a acestei istorii pentru care reperul imediat rămâne revolta poloneză din Varşovia împotriva trupelor de ocupaţie naziste, revoltă începută la 1 august 1944 şi eşuată după 63 de zile de luptă. În 1950, deja regimul comunist este instalat şi funcţionarii noului regim încearcă să coopteze în aparatul de propagandă scriitori, oameni de cultură, persuasiunea fiind însoţită de delaţiune şi încarcerarea celor care îşi manifestă reticenţa. Scena burgheză a peţirii fetei de măritat, Sabina (Agata Buzek), secretar de redacţie la Editura Nowina, se desfăşoară pe o scenă mult mai amplă, a colaboraţionismului şi rezistenţei poloneze, feţele simbolice ale monedei de 1 dolar pe care fata o înghite în fiecare zi pentru a o ascunde de autorităţile care au decretat ilegală deţinerea de valută. Gestul explicabil prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opţiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existenţială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbaţii care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcţionar scăldat în propria banalitate, cât şi poetul naţional, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu noul regim, însă cu adevărat se va impune atenţiei fetei Bronislaw Falski (Marcin Dorocinski), un mecanic cu alură şi maniere de gangster american abia mascând o brutalitate cu un farmec aparte care făcea din Dillinger un om de lume. Similitudinile sunt aici programatice, oamenii poliţiei secrete au aceeaşi alură gangstere