O asociaţie a românilor din Italia a ridicat în această săptămână o problemă de care se vorbeşte prea puţin, dar va conta foarte mult în următoarele decenii în România.
"Italienii" au cerut guvernului o soluţie pentru a putea contribui retroactiv la pensiile publice. Oamenii se tem că atunci când vor ajunge la 60-65 de ani nu vor avea de unde primi o pensie. Şi au dreptate.
Nu toţi lucrează cu contribuţii sociale plătite în Italia sau Spania, nu toţi au un parcurs profesional stabil. Vin, pleacă, azi într-un oraş, peste doi ani într-altul, câteva luni pe an se mai întorc în ţară.
Statul român, deşi deficitul bugetului de pensii este estimat la 2,4 miliarde de euro pentru 2010, nu le-a răspuns clar. Că ar fi necesare plăţi cu penalităţi, că abia de acum încolo sunt valabile contribuţiile. La 3 milioane de români plecaţi în străinătate, are Casa de Pensii vreo acţiune prin care să încerce să-i convingă să contribuie voluntar la sistemul de pensii? Nu are.
Cererea "italienilor" este însă mult mai importantă decât pare. Ridică vălul de pe un fenomen care, în timp, va avea un impact teribil asupra României: milioanele de salariaţi care vor ajunge la bătrâneţe să apeleze la ajutoare de stat pentru că nu au contribuţii suficiente la pensie.
Acum este în actualitate deficitul sistemului public de pensii. Şi este adevărat că în ultimii ani, după o majorare accentuată a punctului de pensie, cheltuielile cu pensiile sunt mai mari decât veniturile din contribuţii sociale. Mai ales în 2009, când numărul salariaţilor, deci al contributorilor, s-a redus cu 400.000.
Dar cei aflaţi în prezent în plata pensiilor, pensionarii actuali, au ce să ceară statului. Majoritatea au lucrat la stat sau la companii de stat cea mai mare parte a vieţii lor active. În schimb, după 2020, majoritatea celor care vor ieşi la pensie vor avea cea mai mare parte a a
