Oamenii o salută pe stradă, iar adolescenta le răspunde mereu cu zâmbetul pe buze, frumuseţea interioară a sufletului ei venind dintr-o aleasă educaţie.

Întâlnirea cu Cătălina este o revelaţie pentru oricare jurnalist. Spontană, mereu cu zâmbetul pe buze, deschisă, nonşalantă şi cu o frumuseţe interioară venită dintr-un firesc dar şi dintr-o educaţie aleasă şi temeinică. „Copilăria mi-am petrecut-o într-un sat cu un nume foarte frumos: Valea Luminii, la 20 de kilometri de Morăreşti-Argeş. Mă lua bunicul prin pădure şi eu mă pierdeam de-a lungul unor pâraie. Vara îmi place să mi-o petrec învăţând sub mărul din faţa casa bunicii", povestesteşte Catălina pe care am „răpit-o", alături de profesorul ei de geografie, Liviu Tudor, un dascăl excelent, de la o altă oră de curs.

Paşaport cu destinaţia Tunisia

În clasa a VIII-a a câştigat faza judeţeană la olimpiada de geografie, iar la faza naţională de la Baia Mare avea să obţină locul doi. „În clasa a IX-a, Catălina a venit la mine şi mi-a spus că vrea să devină olimpică. I-am dat o temă de astronomie să o facă într-o săptămână, dar a doua zi era deja gata. Atunci am ştiut ce poate", spune profesorul Tudor. Ajutată cu materiale didactice dar şi după multă muncă, în clasa a IX-a Cătălina avea să obţină premiul I la Olimpiada de Geografie desfăşurată la Buzău şi numărul de puncte care-i permitea să facă parte din lotul naţional al României la Olimpiada Internaţională din Tunisia, din 7-12 august 2008.

Prin Sahara, calare pe cămilă

„Dintre toţi concurenţi veniţi din 24 de ţări, eram cea mai mică. Pe 30 iunie trebuia să fi împlinit 16 ani, iar eu îi făcusem cu o zi înainte. A trebuit să învăţ în doar trei luni de zile geografia şi de clasele a X-a şi a XI", povesteşte Cătălina rememorând amintiri legate de plimbările cu cămila prin deşert, de oazele continentale şi oceanice, d