Nu mai devreme de săptămâna trecută, cele mai titrate cotidiene de business din lume, Financial Times şi The Wall Street Journal, etichetau România ca fiind o "ţară cu probleme", care nu reuşeşte să iasă din cea mai gravă recesiune din ultimii 60 de ani.
Nu aceleaşi cuvinte au fost folosite la adresa Ungariei, care deşi a întrerupt acordul de finanţare cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), reuşeşte să se finanţeze de pe pieţele internaţionale de capital "cu succes", în timp ce România respinge ofertele pentru obligaţiunile de stat pentru că acestea au un nivel al randamentului considerat inacceptabil.
De ce ţara noastră deşi are o datorie publică de "doar" 23,7% din PIB în 2009, nu reuşeşte să convingă pieţele internaţionale şi se bazează pe sprijinul FMI?
"România încă are nevoie de ajutor de la FMI, situaţia fiind diferită faţă de cea din Ungaria din două motive: în primul rând, este vorba de problema legată de credibilitatea guvernului. Cabinetul de la Budapesta pare a fi mai credibil decât cel de la Bucureşti pentru că a promis ceva când a fost ales şi deja a implementat. Pe de altă parte, guvernul român nu a luat măsuri decât împins de la spate. În al doilea rând, nu trebuie să ne uităm doar la datoria publică, care se află la un nivel confortabil în cazul României. Importantă este datoria externă totală, ce include şi obligaţiile sectorului privat şi aceasta este destul de ridicată. De asemenea, rămân în continuare presiuni destul de mari asupra sistemului fiscal român", a declarat Laurian Lungu, managing partner în cadrul Macroanalitica.
El explică faptul că datoria externă totală este importantă deoarece incapacitatea sectorului privat de a-şi îndeplini obligaţiile financiare se poate răstrânge şi asupra bugetului de stat. În condiţiile în care marile companii se împrumută şi din afară şi în eventualitatea în care nu-ş
