În p. 24 din numărul 2 7 al României literare, am citit nota intitulată „Tatăl moţilor", semnată, ca şi celelalte de la „Ochiul magic", Cronicar. Povestea primarului Teodor Şuşman din Răchiţele, Cluj, şi a celor trei fii ai săi care s-au refugiat în munţi încă din august 1945, tatăl sinucigându-se în decembrie 1951, cu ultimul glonţ care-i mai rămăsese, ca să nu cadă în mâinile Securităţii, o ştiam din romanul lui Aug. Buzura Feţele tăcerii. Cu toate concesiile făcute de cunoscutul romancier Cenzurii anilor '70, când romanul a văzut lumina tiparului, tragedia care l-a inspirat (sunt prea multe similitudini între realitatea dezvăluită azi de Marius Oprea şi ficţiunea romanescă pentru ca să fie vorba de altă întâmplare) străbate în paginile romanului său şi emoţionează. Ceea ce mi s-a părut scandalos este reacţia (relatată de Marius Oprea în reportajul lui din „Observator cultural" la care se referă nota din R.l., reportaj prilejuit de dezgroparea osemintelor lui Şuşman), a unui poet originar din Răchiţele, pe numele lui (odios!) Teofil Răchiţeanu, membru al USR, de care, mărturisesc, n-am auzit, iar de aici încolo nici nu vreau să mai aud, care a scuipat pe osemintele lui Şuşman. Deopotrivă de scandalos este blestemul la adresa lui Oprea rostit de preotul local Teodor Boc (sperăm că fără nicio legătură cu premierul!), care, în aceeaşi împrejurare, a aprins luminile întunericului în altar şi s-a rugat ca Oprea şi ai lui să meargă în iad. Aceste lucruri se petrec nu în 1951, ci în 2010. Scandalos! Îmi permit să sugerez conducerii USR să-l excludă pe T.R. din rândul membrilor săi, membri pe care gestul lui necreştinesc şi nevrednic îi dezonorează, aşa cum ne dezonorează pe toţi oamenii cinstiţi din această ţară.

În p. 24 din numărul 2 7 al României literare, am citit nota intitulată „Tatăl moţilor", semnată, ca şi celelalte de la „Ochiul magic", Cronicar. Pov