În ultimul timp spectatorii avizaţi au fost martorii unor evoluţii controversate referitoare la industria farmaceutică. Pe de o parte, am asistat la o campanie furibundă împotriva medicamentelor generice, condusă după toate regulile literaturii de specialitate: medicamente rele, regimuri terapeutice vechi sau sub-dozate, fabricate pe vapor, excipienţii poartă vina etc.
Oameni manipulaţi care din păcate au acţionat la cererea unor clienţi politici, confruntaţi cu iminenţa pierderii unor privilegii pe care nu le mai au în nicio altă ţară din zonă. Din altă direcţie însă, am citit în Business Magazin prima declaraţie (din câte rememorez eu) a unui înalt oficial al Guvernului care vedea în industria farmaceutică una dintre direcţiile de relansare economică. Şi am pus cap la cap această declaraţie cu studii făcute de case serioase, care văd viitorul Romaniei în re-industrializare. De bună seamă la cererea altor clienţi politici, dar pe care dacă i-aş cunoaşte, probabil m-aş împrieteni cu ei.
Dacă mă uit în urmă, văd însă numeroase ocazii pe care industria farmaceutică le-a pierdut pentru a deveni client politic. În 2009 producătorii locali de medicamente au fost abordaţi de un consultant care le-a spus că dacă au să devină clienţi politici, multe vor deveni mai simple. În acelaşi an s-au dat legi interesante despre care acum ştim că au fost la cererea clientelei politice. Şi au contribuit pe deplin la criza fără precedent din sănătate în ultimii doi ani. Aceeaşi clientelă politică a acţionat şi în 2006. Şi pot continua cu exemple din toata istoria modernă a industriei.
Şi, rememorând toate aceste oportunităţi de afaceri politice, am decis că una dintre cele mai atipice forme de a activa industria farmaceutică din România aducând-o pe radarul clasei politice este de a da un anunţ la mica publicitate, de genul: "client politic, c