În succesiunea de întâmplări considerate de interes jurnalistic – cele mai multe, în fapt, de o reiterată banalitate, altele de ascuns interes comercial (sub forma aşa-ziselor conferinţe de presă: doi vorbesc, patru ascultă şi apoi întreabă pe lângă subiect) care, ulterior, se cer a fi scoase la lumină în redacţii – prea puţine sunt evenimente, prin organizare, participare şi semnificaţie. Un astfel de eveniment a fost cel despre care am relatat într-o notă publicată în „Viaţa medicală“ din 23 iulie a.c., intitulată „În spiritul jurământului hipocratic“. Se referea la dezvelirea, în curtea Institutului Clinic Fundeni, a bustului în bronz reprezentându-l pe marele chirurg Dan Setlacec, o realizare a sculptorului Ionel Stoicescu, la un an de la dispariţia Profesorului, prin diligenţele elevilor săi, în speţă a dlui prof. dr. Irinel Popescu. Această „filială“ neuitare, faţă de părintele lor spiritual, m-a impresionat prin raritatea gestului în zilele ce se petrec, dar şi prin sperata forţă a exemplului. Cu atât mai mult azi, când, atingând vârsta pensionării, maeştrii de până atunci pleacă pe scara de serviciu, iar în privinţa „eternizării“ memoriei lor, lucrurile stau ca în cazul bustului savantului Victor Babeş, de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, care se înfăţişează miilor de studenţi români şi străini mutilat, în indiferenţa conducerii UMF „Carol Davila“… (...)

Virtuţile profesionale şi umane ale profesorului Setlacec au impresionat multă lume, nu neapărat pe medici ori pe numeroşii săi pacienţi. Am găsit astfel, citind recentul volum „Viaţă şi cărţi – Amintirile unui cititor de cursă lungă“ (Ed. Paralela 45, 2009), semnat de criticul literar şi istoricul Nicolae Manolescu, un amplu paragraf-portret consacrat marelui chirurg, pe care autorul îl încheie cu o ghicitoare propusă cititorului. Iată, reprodus textul respectiv: „Şi dacă tot