Bilanţul unei luni aflată sub asediul austerităţii nu este numai îngrozitor de trist; este, pur şi simplu, tragic.
Românii simt că le fuge, iarăşi, pământul de sub picioare. Însăşi ţara se afundă, crunt, în mizeria regresiei economice, financiare, politice şi sociale, fără vreo perspectivă de salvare. Şi acesta este doar începutul ultimei drame româneşti din primul deceniu al mileniului III. Iar tabloul sumbru al dezastrelor de tot felul se încarcă, pe zi ce trece.
Din nefericire pentru noi toţi, oamenii grav afectaţi de măsurile de austeritate (reducerea salariilor, pentru bugetari, cu 25 la sută, creşterea TVA...) îşi varsă amarul pe ţară. Auzim, nu de puţine ori - într-un crescendo pe care nu ne rămâne decât să-l regretăm - comentarii şi "etichete" de tipul: "Asta nu mai e ţară!"; "E o bătaie de joc!". Cu gândul la regretatul Octavian Paler şi la confesiunile sale din ultimele luni de viaţă - "Sincer să fiu, mă impresionează rău vorbele de ocară spuse despre România" - încercăm să privim, relaxaţi şi cu durere, dacă se poate spune aşa, această "bătaie de joc" legiferată. Ba chiar ne întrebăm dacă percepem corect prăbuşirea din acest an, devreme ce, în 2006 - 2007, reputatul scriitor, jurnalist şi editorialist Octavian Paler afirma: "În România, oamenii mor cu zile; În România se comit crime politice; România este o ţară fără reguli; România nu e o ţară coruptă, e o ţară jefuită, o ţară prădată de o haită de lupi, dinăuntrul şi din afara ei, care, în complicitate, fură tot ce se poate". Păstrând proporţiile şi folosind ca pretext pentru justificarea plânsetului de azi al românilor eseul scriitorului Octavian Paler, "Avem timp", ne întrebăm şi noi, De ce nu ne-am făcut timp să privim mai profund în ochii celor pe care i-am ales, pentru a le ghici intenţiile şi mlaştina din suflete? Ne mai întrebăm: Cu ce am greşit, aici, în ţara asta bogată, în care
