Îndărăt, drumul de la Sud la Nord, - grâul si marea. Lanurile de pe ţărm lungi de zeci de kilometri sărind peste şirul staţiunilor, peste pădurea Comorovei cu iepuri, fazani apărând la calea ferată si pierind în intimitatea desişului...

O blană leonină aşternută pe ţărm...

Orizontul parcă se îndoaie în briză; grâul galben se apleacă şi el salutând marea, unde în larg un delfin coase apa, iar valurile mării răspund şi ele la salut bubuind în stânci, încerând tăria falezei de calcar...

La Vama Veche orzul a căzut... Paiele tari şi albe ca oasele sună pe drumeagurile cafenii.

Grâul va cădea şi el. Porumbul încă se va mai înălţa, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai uşor întinsul apelor.

Locul i-l va lua, în cele din urmă, viţa de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei...

Şi vinul va fierbe şi va cădea şi zăpada şi iarăşi grâul cu lanurile sale va îmblânzi marea, aparent „fiindcă ea rămâne pradă aceluiaşi zbucium de milioane şi milioane de ani de geruri cumplite şi de călduri năpraznice... "

*

Prima zi de vacanţă - citesc în sala pustie care mai ieri răsuna de glasurile copiilor, jurnalul lăsat aici în loc de amintire:

...Simţind sub picioare nisipul noi am devenit gălăgioşi.

Am alergat strigând, dar când am ajuns la marginea apei, am rămas tăcuţi...

Acest „am rămas tăcuţi" pare un clişeu literar, dar nu este - e reacţia spontană a copilului.

Cu ce ne vor mai uimi mai târziu aceşti şcolari născuţi în era cosmică...

Întrebată ce doreşte să se facă în viitor, o fetiţă a răspuns pe loc: Scafandrul!...

Şi a motiva de ce. Fiindcă ei, practic (spunea la fiece frază practic) îi place să vadă şi alte lumi...

Paznicul taberei nu se arată. Fumează de zor în g