"Mai greu a fost prima oară. Eram îngrozit când ştiam că trebuie să merg pe un fir prin care trec 400.000 de volţi. Ajuns sus, îţi dai seama că e ceva ce nu vede oricine, poate doar piloţii de avioane. Te bate vântul, e toată lumea sub tine, vezi până-n Ucraina. Odată eram pe sârmă la 145 de metri deasupra Dunării şi o barjă a întors fix sub mine", îşi descrie munca Paul Lucian (32 ani), unul din cei zece „electricieni zburători" de la SMART Sibiu, antrenaţi să se urce acrobatic pe firele de înaltă tensiune şi să repare defecţiuni ce nu pot fi remediate decât cu liniile în funcţiune. Fără aceşti băieţi, regiuni întregi din România ar risca să se cufunde în întuneric.
În momentul în care Lucian s-a conectat întâia oară la fire, s-a auzit „un bâzâit electric ca-n filmul Terminator" şi trupul i s-a electrizat, ajungând la potenţialul sârmei. De fiecare dată când merge-n patru labe pe cablurile de înaltă tensiune, Lucian se supune aceloraşi legi ca o pasăre care, ostenită de prea mult zbor, face popas pe firele electrificate şi totuşi nu se curentează. Însă ca să fie trăsnit e suficient să facă un singur gest greşit. O păţesc berzele, care, din cauză că au anvergura aripilor foarte mare (peste 2 metri), deşi nu ating firele, se comportă ca nişte conductori „vii" ce declanşează prin aer un arc electric între faze (n.r. - un fulger), trupurile carbonizându-li-se pe loc.
De 30 de ani, de când s-au desfăşurat primele lucrări sub tensiune în ţara noastră, nu s-a produs nici un deces. De ce? „Sunt cei mai disciplinaţi dintre electricieni. Este o disciplină pe care poate că doar în aviaţie o mai întâlnim. În orice moment omul care lucrează sub tensiune trebuie să conştientizeze tot ce este în jurul lui. La 400.000 de volţi orice gest necugetat, cum ar fi apropierea electricianului la mai puţin de doi metri de stâlp sau de orice are alt potenţial, înseamnă că e pr
