Imi aduc aminte un nas lipit de tampla mea spunand linistit “mirosi a tu. Nu mirosi a nimic”. Mi-a venit sa rad, am ras chiar, dar nu am explicat. Stiti ce i-am raspuns in gand, nu? “Uf, PENTRU TINE AM FACUT ASTA, ca sa nu te sperii de mine. Fiindca de obicei miros de intorc nasurile tututor! A te miri ce, sunt in stare sa pun pe mine milioane de produse care miros in milioane de feluri!!!”
Mai concret. Sunt i-n-n-e-b-u-n-i-t-a dupa mirosuri puternice de ciocolata, de praline, piersici, mosc, vanilie, cumpar non-stop crème, cumpar cremele de corp din gamele de parfumuri pe care le folosesc, ca sa nu mai zic, am mereu in mana care ceva care miroase frumos, puternic: un bat de vanilie, unul de scortisoara, o cutiuta minuscula cu crema, parfum solid…
Sunt dependenta de mirosuri si toata lumea din jurul meu e exasperata din cauza asta. Prin urmare, cateodata, cand vad ca omul de langa mine NU MIROASE A NIMIC trag concluzia ca nu e amator de “body butter” de struguri amestecat cu Dior Addict si Body Splash de cocos sau de papaya” ori alte combinatii naucitoare . Asa s-a intamplat atunci, de aceea nu miroaseam asa cum miros de obicei, de teama sa nu-l sperii pe bietul om (cand am auzit ca e “un mare mirositor” m-am vindecat, totul a reintrat in normal, acum pot sa miros linistita a Damasc, Maroc, vacante exotice in insule indepartate, Paris, parfumeria Sephora, o vie plina cu struguri numai buni ori a opium, mosc, alte chestii “grele” gen..)
Pe de alta parte, nu ma lasa indiferenta nici un miros. Sunt atasata de aroma balsamurilor de rufe (preferabil cu miros greu, cat mai greu, desi intr-o noapte a trebuit sa ma dezbrac fiindca nu puteam dormi din cauza mirosului de balsam de orhidee intrat prea adanc in camasuta de satin) de mirosul spray ului Pronto (mi se pare ca are un miros minunat) sau de Glade ul Relaxing Zen, de mirosul citricelor, al betisoa
