„O ţară care se împrumută pentru a plăti pensii şi salarii este o ţară de mâna a doua. Trebuie să luăm bani pentru investiţii, nu ca să mâncăm” – a declarat, miercuri seara la TVR, preşedintele Băsescu, în cea de-a doua sa prezenţă pe micul ecran de stat, după lungul autoexil spre ecrane marginale. Această declaraţie dezvăluie o dramă personală: neconcordanţa dintre propriile calităţi şi aspiraţii şi obiectul muncii. Au mai trăit şi alţi lideri politici această condiţie sfâşietoare. Unul dintre ei a fost cel care considera că existenţa lui – sfârşită tragic la zidul din Târgovişte – reprezintă un fenomen care se produce odată la o mie de ani...

Sâcâit de întrebările moderatorului care se inspira din mail-urile telespectatorilor venite pe adresa emisiunii, Băsescu a adoptat o atitudine ofensivă. Pleacă medicii? N-au decât. Şi aşa sunt prea mulţi. Învăţătorii şi dascălii au salarii mici? Eu când m-am angajat la Navrom aveam salariul mai mic decât femeia de serviciu. Astăzi, după 30 de ani, am crescut de la 600 de lei la 6000. Peste 30 de ani va avea şi dascălul o leafă mai mare. Bref: oamenii au greutăţi, dar n-avem ce face! Datorită celor care s-au jucat cu măririle de salarii sau a punctelor de pensie, vom continua în următorii ani să ne împrumutăm pentru a le plăti. Până când? – întreabă moderatoarea. Preşedintele ridică din umeri, semn că habar n-are. Dar conchide cu amărăciune: „O ţară care se împrumută ...”

Din păcate pentru dânsul şi pentru cota sa de popularitate preşedintele n-a prea avut răspunsuri valabile. Şi chiar dacă l-a urecheat pe Boc pentru afirmaţia pripită că la anul s-ar putea majora cu 10% salariile din care se taie acum 25% (însă doar dacă se anulează al 13-lea salariu!), n-a fost dispus să spună tranşant dacă guvernul ăsta este bun sau nu. Să aşteptăm până în septembrie, când le-am dat termen! Dacă nu-şi fac temele cu restructurarea,