Apărătorul capitalismului românesc pur şi dur Dinu Patriciu se întâlneşte, în ostilitatea lui faţă de acordul cu FMI, cu socialistul revoluţionar Victor Ponta.
Ce vrea Dinu Patriciu? Vrea reducerea aparatului bugetar de stat cu 50-80%, reducerea ministerelor la 8-12 şi a agenţiilor guvernamentale la maximum 30, reducerea cotei unice la 5-10% şi a TVA la 15%. Potrivit unui ziar economic, Guvernul ia deja în calcul o cotă unică de 10-12% pentru anul viitor - chiar dacă FMI nu pare înclinat să accepte o asemenea reducere a fiscalităţii - şi menţinerea TVA la 24%, deşi ar fi fost preferabil ca Guvernul Boc s-o fi lăsat la 19%. Până aici, toate bune, mai puţin poate procentul de 80, care-i cam sever, totuşi. Până aici, Dinu Patriciu pare să fie de acord cu preşedintele Băsescu: stat minimal, birocraţie redusă, stimularea sectorului privat, dereglementarea pieţei.
Ce mai vrea Dinu Patriciu pe lângă facilităţi fiscale? Mai vrea investiţii substanţiale de stat în infrastructură şi în alte „domenii productive" în parteneriat public-privat pe model keynesian, pe care n-ai cum să le faci decât pe seama unei creşteri masive a deficitului bugetar. Adică cel puţin dublu, dacă nu chiar triplu, decât e acum. Ce nu vrea Dinu Patriciu (pe lângă faptul că nu vrea să plătească cele 600 milioane de euro pe care îi datorează statului) este un acord cu FMI. Dacă nu ai acord cu FMI, atunci agenţiile de rating te degradează şi adio bani ieftini, la dobânzi mici, şi eşti nevoit să te împrumuţi la rate astronomice. Nici o problemă, spune Dinu Patriciu, te împrumuţi de pe pieţele de capital.
Dacă cele de mai sus par un nonsens, aceasta este pentru că sunt. Dacă vrei bani de la stat pentru investiţii, atunci trebuie să îţi iei adio de la dereglementarea pieţelor, pentru că statul dictează muzica pe banii lui. Unde s-a încercat aşa ceva, în America lui Roosevelt în perioada N