Sa traiesti in natura! Sub fosnetul frunzisului racoros, in aer curat, printre animale si flori! Tot mai multi oraseni sufera de nostalgia vietii la tara. De dorul unei case cu prispa si cu temeliile pe pamant. Oare s-a ruralizat fericirea? Si daca da, cum arata ea la obraz? Trei marturisiri ale unor colegi care au ales "libertatea"

Catalin Manole

Buletin de Mesteacan

Mi-am luat buletin de Mesteacan. Casa mea este la opt kilometri de cea mai apropiata dunga de asfalt, intr-un sat in care mai locuiesc doi oameni. Pentru a putea cumpara casa si terenul de acolo am vandut, in urma cu doi ani, apartamentul din Bucuresti. Cu tot ce era in el, fara nici un regret.

Sigur, pot sa spun foarte usor ca m-am saturat pana peste cap de Bucuresti. Aici as aduce o tona de argumente, pe care toata lumea cred ca le stie deja. De la aerul poluat si aglomeratie, la dezavantajele statului "la bloc". La fel de usor as putea sa aduc argumentul avantajelor traiului la sat. Aerul e curat, linistea "ma incarca" de energie, pajistile sunt nesfarsite, si dimineata pasarile ma trezesc cu un concert sublim, ascunse in frunzele verzi ale padurii de langa casa. Dar o astfel de comparatie ar fi cumva lipsita de fair-play. Intotdeauna viata la tara, aproape de natura, va castiga competitia cu orasul. Si asta mai ales pentru ca satul in ziua de azi poate avea avantajele orasului (televizor, internet, doctori, scoala), in timp ce orasul nu va avea niciodata avantajele satului.

Cu domiciliul pe deal Se poate trai la sat, aproape de natura, bucurandu-te in acelasi timp de ceea ce are totusi bun modernitatea. Satul nu mai inseamna astazi neaparat o ulita prafuita, purici si apa carata cu galeata de la fantana din vale, asa cum era pe vremea bunicilor si chiar a parintilor mei. Ceea ce m-a convins sa ma mut la sat este insa dincolo de polemica "viata la sa