Recrudescenţa unor acte şi declaraţii lipsite de luciditate, mai ales prin Franţa unui Sarkozy alergând să-şi recâştige capitalul politic printr-un naţionalism exacerbat, dimensionând problema rromilor (sau a africanilor) drept o violentă agresiune la adresa urmaşilor lui Vercingetorix, din care el însuşi nu se trage, încinge focare rasiale. Cu oroare, am găsit pe forumuri cuvinte ca Auschwitz sau idei amintind de legile rasiale naziste, de la Nürnberg.
Disconfortul provocat în unele state occidentale de ţiganii proveniţi din ţări central şi est-europene e real. Problema există, dar trebuie rezolvată nu umoral, ci cu creierul şi punctual, nu globalizat şi brutal. Aşa e, mulţi membri ai etniei o caută cu lumânarea opunându-se ostentativ - în ţară, ca şi peste hotare - regulilor unui comportament civilizat. Furturi, spargeri, tâlhării, înşelăciuni, scandaluri, toate astea – pe care Mădălin Voicu le numeşte doar “găinării”, pentru că “ţiganii nu devalizează bănci” - irită la culme restul populaţiei, fiind la vedere şi putând să işte conflicte etnice. Care-i ponderea infracţionalităţii în rândul etniei? Acum 10-15 ani, era vreo 10- 12%, cam cât ponderea demografică. Fals. Nenumărate alte infracţiuni erau “coborâte” de poliţişti (din comoditate sau din alte motive) la nivelul contravenţiilor. Apoi, sub pretextul că astfel de statistici ar fi discriminatorii şi sub presiunile venite din UE (inclusiv din Franţa), s-a renunţat la respectivele evaluări criminologice. Or, nu se poate interveni preventiv în orb, fără a se şti focarele.
Se cere României “să-şi ţină ţiganii acasă”. Discutabil dacă asta nu înseamnă discriminare şi restricţionarea abuzivă a dreptului la liberă circulaţie. Dar o dezbatere deschisă, neipocrită, e oportună. Care ar fi, de pildă, coliziunea între Drepturile omului şi interdicţia pentru condamnaţii (nu doar ţigani) eliberaţi condiţionat d
