- Cultural - nr. 603 / 7 August, 2010 Evident, titlul acestui articol este o parafraza dupa numele unui celebru film romanesc, regizat de Sergiu Nicolaescu, in 1972, dupa un scenariu de Titus Popovici, cu o distributie de aur a cinematografiei noastre si care se intituleaza "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte". Insa realitatea "bate" filmul. Regizorii despre care vom vorbi in randurile de fata sunt prim-ministrul Emil Boc, aflat in tandem cu liderul UDMR, Markó Béla, si unul, si celalalt, tradatori _ e drept, din motive diferite _ de neam si tara, scenaristul este monoideaticul ministru al Educatiei,cel care a realizat ca "a venitsi vremea lui" si a hotarat sa ridice monumentul funerar(iu) al Invatamantului romanesc, iar distributia este una jalnica, de tinichea, ba de cositor, de-a binelea, daca nu se intinde, lichida, la comanda, precum mercurul, fiind alcatuit din sleahta de alogici si agramati care au luat masurile absurde privitoare la instructiunea publica si au incropit mizeria de Proiect al Educatiei Nationale. La numai doua ore dupa ce a fost "miruit in fonctie" de piticul premier Emil Boc si a jurat sa serveasca tara si poporul, timp in care n-a incalzit bine cu sezutul fotoliul ministerial, domnul Daniel Petru Funer(ar)iu a si semnat o prima hotarare "istorica": trimiterea in somaj, incepand cu 1 septembrie 2010, a 15.000 de cadre didactice. Bineinteles, el nu a raspuns niciodata de ce nu este vorba de 14.499 sau de 15.001 disponibilizati; dar nu trebuie sa ne aratam carcotasi, e o intrebare ce nu-si are rostul atunci cand ne gasim dinaintea unei cruciale decizii care va jalona destinul entuziastelor tinere generatiuni ale neamului romanesc, pana cand acelasi destin se va indura sa ne blagosloveasca prin destituirea prezentului cabinet guvernamental si, implicit, ministerial! Masura, gandita (?!), a dracu', in doua ore si-o scrasnire de penita,