Internetul ofera acces nelimitat tuturor pentru a se angaja in comertul global. Infractorii isi dau seama de sansele nelimitate pentru fraude care se pot comite pe scala mondiala. Este vorba de asa-numitele fraude electronice.
Conturile bancare, cartile de credit, pensiile, conturile la burse, mostenirile, titlurile de proprietate, toate sunt tinta acestor banditi de tip nou.
Cine sunt acestia? De obicei, tineri extrem de inteligenti, familiari cu toate aspectele legate de calculatoare si Internet, de multe ori absolventi de universitate in domeniul informaticii, adolescenti sau chiar copii, locuind, de obicei, in tari sub-dezvoltate, luand ca tinte cetateni sau companii din SUA, Canada, Australia, Regatul Unit, Franta, Germania sau si din tarile lor.
Interpolul si politiile nationale au publicat recent un studiu din care reiese ca majoritatea infractorilor pe Internet vin din Nigeria, Ukraina, India, Vietnam, Romania, Polonia, Ungaria si Liban.
Problema cea mai spinoasa nu este depistarea lor, ci pedepsirea lor, din moment ce aproape toate tarile enumerate mai sus nu au niciun fel de tratate de extradare a infractorilor.
De multe ori marile companii internationale, care devin victime ale acestor fraude electronice circumventeaza legile si angajeaza resurse de specialitate pentru ca cei in cauza sa fie trimisi in judecata. Asa a fost ultimul caz (iunie 2009) al lui Habib Abu Askeli, din Beirut, care a fraudat Banca Angliei de o suma de peste cicizeci de milioane de lire. O companie particulara l-a urmarit si l-a "arestat" ducandu-l imediat in Anglia.
Astfel de cazuri rare de obicei se bucura de publicitate, in special cand institutiile pagubite sunt de mare prestigiu. De multe ori acesti infractori sunt angajati de aceleasi institutii pentru a servi drept consultanti pentru securitatea tranzactiil
