Decat sa plece din satul lui, MATES PETRU prefera sa ramana singur, cu lupii. Vrea sa moara in varful dealului, cu fluierul asezat pe piept
Din zona Bradului, de pe valea Crisului Alb, drumul urca in munte, pe valea Juncului. Dealurile povarnite, imbracate in paduri de foioase, strajuiesc indeaproape curgerea apelor limpezi. Cerul deasupra este de cele mai multe ori doar o ingusta fasie albastra, punctata din loc in loc cu scame marunte de nori albiciosi. Iar imediat sub cer, scufundat in fanetele inflorite a doua oara, se afla satul Dumbrava de Sus.
Pentru mine, locul acesta are ceva magic. De fiecare data cand ajung aici, imi pare ca printr-o bresa in timp ma intorc intr-un sat zarandean de acum un veac. Case cu tarnat si fundatii inalte de piatra, suri din lemn cu acoperisuri tuguiate din paie se zaresc peste tot, in cele mai neasteptate locuri, pe cele mai inalte culmi de deal sau in margini rapoase de padure.
Indiferent de anotimp, calatorul ajuns in Dumbrava de Sus este subjugat de magia locului. Primavara imbraca in horbote dantelate de floare alba toate dealurile. In iarba verde, puzderie de papadii clipesc galben-aurii in soarele vesel. Toate se rasfata in cantec duios de fluier sau in tanguirea sfasietoare a tulnicului. Bogatia florala se va transforma mai tarziu, in vara sau in toamna, in "prapad" de fructe: cirese "negrute", "albute", "amare", sau "moacre" vor ingreuna cu rodul lor ramurile pomilor. Prunele, merele si perele aromate se vor transforma la un moment dat in esente tari. Vinarsul obtinut din aceste fructe este renumit in toata zona. Sacii cu samburi de nuca vor lua, si ei, calea targurilor din Brad sau Halmagiu.
Satul era bogat candva, si plin de viata. Holdele de grau unduiau in bataia vantului, pana aproape de picioarele de piatra ale Strambei. Un numar mare de vite erau intr-un du-te-vino continuu, intre o pasune
