Marele bărbat de stat, PP Carp a fost unul dintre cei mai înflăcăraţi germanofili ai României.
Atitudinea omului politic conservator s-a datorat nu neapărat studiilor strălucite, pe care le-a făcut la Berlin şi Bonn, ci temii sale aproape organice faţă de Rusia. Întristat de decizia Regelui Ferdinand de a intra în război împotriva Austro-Ungariei şi Germaniei, PP Carp s-a retras la moşia sa de la Ţăbăneşti, Iaşi. Aici a fost martorul împlinirii Marii Uniri, visul de veacuri al românilor. Ironic sau nu, la aflarea veştilor, Carp a exclamat: "România are atâta noroc încât n-are nevoie de bărbaţi de stat".
Da, România are noroc cu carul! Unirea cea Mare s-a făcut datorită unei conjuncturi istorice. Altfel în veci nu se reîntorceau la patria-mumă, Basarabia şi Bucovina. Negocierile de pace din 1920 semnate în Palatul Trianon de la Versailles nu ar fi confirmat existenţa României Mari fără norocul nostru, devenit providenţial.
Notez în grabă şi din lipsă de spaţiu că tot norocul - mă rog conjunctura istorică - ne-a ajutat să devenim membri deplini ai NATO şi ai Uniunii Europene. Că nu aveam ce căuta din punct de vedere al pregătirii şi tehnicii în cel mai teribil bloc militar al lumii ştie toată lumea. Doar poziţia geostrategică şi şansa ne-au ajutat.
În privinţa economiei şi a nivelului de educaţie şi dezvoltare pentru a deveni membrii UE nici nu mai are rost să vorbim. Diferenţele se văd cu ochiul liber, distanţa este ca de la zenit la nadir. Cu siguranţă vor exista cititori care vor susţine că, dimpotrivă, România a avut mult, foarte mult ghinion, neşansă. 23 august, comunismul, criza etc...
Evident este mult mai uşor să vorbeşti de chestiuni potrivnice sau în stilul cuplului Farfuridi-Brânzovenescu decât să-ţi asumi propriile greşeli, trădări… Putem vorbi noi de ghinion, când Polonia, această pasăre Phoenix a
