Lumini in noapte
1977 - anul care a indoliat Bucurestiul prin acel cutremur devastator. Pe Calea Victoriei, aproape de Palatul Regal, exista renumitul bloc Nestor, cu apreciata cofetarie la parter. In acel bloc, la un etaj superior, locuia o pictorita binecuvantata de Dumnezeu prin harul si talentul sau. Frumusetea si maiestria lucrarilor realizate de ea depaseau superlativele. Galeriile de Arta erau imbogatite cu migala mainilor ei, aplecata mai ales asupra icoanelor pictate pe sticla si lemn.
Probabil, in maiestria cu care-si realiza operele de arta, revarsa si Dumnezeu binecuvantarea-I divina.
Asa se explica miracolul celor intamplate. Blocul Nestor s-a prabusit cu locatari cu tot. Pictorita tocmai se pregatea sa-si spele parul. Acest amanunt il stiu de la cumnata pictoritei, care-mi era colega si prietena. Tocmai terminasera convorbirea telefonica, cand pamantul a inceput sa se framante, blocurile sa se naruie, exploziile subsolurilor sa amplifice dezastrul si, in final, Bucurestiul sa devina o ruina. In locul blocurilor, rasarisera mormane uriase de moloz amestecat cu fier beton contorsionat, caramizi, sticla si trupuri omenesti sfartecate.
Telefoanele amutisera, asa ca orice informatie era greu de capatat. Colega mea si sotul ei (fratele pictoritei) au pornit grabiti sa afle ce se intampla cu ruda lor. Drumul din Floreasca pana in Calea Victoriei a fost o adevarata aventura, iar cele vazute in drumul lor i-au naucit.
Ajunsi la fata locului, a fost nevoie sa se sprijine unul de altul, ca sa nu se prabuseasca. Era o imagine apocaliptica. Se intrebau ingroziti cum vor putea recupera trupul rudei lor, din mormanul urias de amestecuri fumegande.
Disperarea era generala. Jalea si bocetele stapaneau vazduhul. Nimeni nu se putea stapani. Manifestarile zgomotoase creeau sentimentul eliberarii acelui naduf greu, insuportabil Totusi,
