Este un alpinist metodic, ambiţios, calculat şi atent. Practică acest sport cu seriozitate şi respectă absolut toate rigorile muntelui. Muntele nu iartă dacă greşeşti, dar poate pe atât de frumos pe este de necruţător. Viaţa la înălţime nu se compară cu nimic, iar omul care are în sânge dragostea de munte, de înălţimi, nici nu se mai poate vindeca vreodată.

GALERIE FOTO: ALASKA

Aşa este şi Teo, un mare pasionat al muntelui, salvamontist, instructor de alpinism, trekking, căţărare pe gheaţă, escaladă, în principiu, un pasionat a tot ce ţine de sporturile montane.

Este membru fondator al Clubului Alpin Piteşti şi membru al Clubului Alpin Ecoul din Bucureşti. Practică alpinismul din 1999, iar în 2001 urca pe Kakar Dag din Turcia (3917 metri), la un an după aceea cucerind şi Mont Blanc-ul (4807 metri). Şi-a mai trecut în palmares Elbrus (5642 metri), pe două rute diferite, Chopicalqui 6354m-Anzi (Peru), Pisco 5780m-Anzi (Peru), toţi munţii din România, ultima expediţie fiind cea din Alaska, din luna iunie a acestui an. În această ultimă expediţie, Teo Vlad împreună cu Marius Gane au urcat pe Mckinley-Vârful Denali, pe o rută nouă mult mai dificilă decât cea clasică, denumită West Rib. "A fost un război psihologic mai mult din cauza aşteptării dinaninte de a începe ascensiunea, pentru că timpul nu era favorabil. La un moment dat chiar îmi pirdusem puţin speranţa şi eram dezamăgit că poate nu vom avea timpul potrivit să urcăm", spune Teo.

In căutare de turişti rătăciţi

Era salvator motan voluntar la Slavamont Argeş, la sfârşitul anului 2003. Chiar în ultima zi a anului, pe 31 decembrie, o echipă a fost solicitată să caute nişte turişti care au alunecat pe zăpadă, undeva lângă Bâlea lac. "A fost una cea mai dificilă intervenţie şimarcantă în acelaşi timp. Erau turişti cu fracture multiple deschise. Am coborât pe corzi din telecabină, le-am