Oare o să mă puteţi ierta vreodată pentru ce am să vă mărturisesc? Haideţi, vă rog, faceţi un efort, că nu e aşa de greu! Ştiu că trebuia să vă spun de la început, poate chiar de la primul meu text aici, dar… n-am putut, n-am avut curaj! Deci, sunteţi gata? Sigur? Nu mă minţiţi, da? Biiiine!
Hai că vă zic: nu am pudră Dior! Senzaţional, OTV-istic, pârâţi-mă la televiziunea poporului, gata, am mărturisit!
Mai nasol e că nici capot chinezesc n-am, ci doar un halat alb, de bumbac, cu glugă, pe care-l port numa’ iarna, când ies de la duş. Vara umblu mai degrabă despuiată după această activitate deşi am hălăţelul ăla de mătase, alb cu bordură de trandafiraşi ciclam (sic!), cu cordon asortat. Bine, e şi vina mea. După duş, ar trebui să mă dau pe piele musai c-o cremă scumpă, ceva, cum ar fi crema asortată cu parfumul… mă rog, cu unul dintre ele! Dar eu, în nemernicia mea, prefer uleiul gel de bebeluşi, varianta inodoră. Ăla de se dă pe pielea udă, că nu pot să-i spun numele, da’ începe cu J şi-mi face pielea fină. Singurul lui păcat e că, faţă de crema asortată parfumului preferat, mă obligă să nu mă îmbrac până intră în piele, şi e de vreo zece ori mai ieftin! I know, I’m cheap!
Cele mai fiţe cosmetice din baia mea sunt pentru păr. E ondulat, răzgâiat şi obraznic, greu de întreţinut, mai ales că-l chinui, fie blonzindu-l, vara, fie cu placa. Din motivul ăsta, pentru că mă simt vinovată faţă de el, îi cumpăr şampon, conditioner, măşti, seruri şi alte tratamente din cele mai bune. Ceva de genul: şampon, şampon, conditioner, mască + leave-in, ser de vârfuri, soluţie pentru păr degradat blond, spray de protecţie termică şi, în fine, după ce e uscat într-o formă decentă, încă un ser, pentru strălucire! Sigur, a doua zi trebuie să-l spăl din nou, pentru că, de la atâtea produse de îngrijire, numai curat nu ramâne!
V-aţi revenit din şoc? Pentru că mai u
