Daca aceasta criza nu ar fi existat la nivel mondial, ea ar fi trebuit sa fie inventata. Din toate motivele din lume, criza actuala trebuia sa apara pentru a-i destepta pe cei care isi imaginau ca pot pacali la infinit legile de baza ale naturii si vietii.

In avantul economiei, care luase mintile intregii planete in ultimii ani, toti am crezut ca democratizarea luxului este deja istorie, iar urmatorul nivel este egalitatea in averi.

Am uitat de zonele defavorizate, de tarile care nici macar nu pot sa spuna ca au o economie, de zonele in care saracia omoara prin infometare zeci de milioane de oameni pe an.

In acelasi vartej am intrat si noi, romanii, ultimii parveniti ai avantului economica bazat doar pe speculatii imobiliare, tepe bursiere si iluzii ale cresterii economice. Nimeni nu a avut decenta sa se intrebe cine pierde, cine va plati si cand ne vom opri din trendul tot mai innebunitor in care ne prinsesem fara cea mai mica decenta.

Si chiar daca ar fi existat vreo voce critica sau spectica, ea ar fi fost privita nu doar cu indoiala, ci mai rau cu ura si dispret, daca ar fi indraznit sa recomande o temperare a cheltuielilor si investitiilor tot mai aiuritor si colosale in diverse domenii despre care toti credeam ca vor aduce profit la infinit.

Pentru a ne da seama cat de orbiti am fost in goana dupa acumularea de averi, sa nu uitam ca un stat precum America a avut profetul sau, economistul crizelor - Nouriel Roubini, care i-a avertizat inca inainte de declansarea crezei. L-a bagat cineva in seama, l-a ascultat cineva? Nu. Dimpotriva, toata lumea a spus ca este doar un adorator al apocalipselor economice si a preferat sa il ignore, punandu-i eticheta de "profetul dezastrelor".

Romania nu numai ca nu a avut un astfel de personaj, dar si un economist mai calculat si echilibrat, precum guvernator