Reporterul „Adevărul de Seară” l-a însoţit într-o zi de muncă pe unul dintre poştaşii bucureşteni. Viorel Ţeru (43 de ani) distribuie corespondenţa zilnic în zona Dorobanţi, pe străzile cu nume de capitale.
La ora 9.00, factorul poştal şi-a încărcat tolba cu ziare, scrisori şi facturi de la Oficiul Poştal 63, de pe Calea Dorobanţilor. Lucrează ca poştaş din 1990 şi nu s-a plictisit. Îşi cunoaşte toţi adresanţii. Nu are scuter, dar are un spray paralizant. Îi ia două ore să distribuie corespondenţa.
Intră pe strada Washington, prima destinaţie, să dea bună ziua unui cunoscut. „Vă aşteptăm cu pensia!”, strigă Nea Iulică, care se odihneşte la umbra pomilor din faţa blocului. „Ne vedem după data de 14 august. Să fiţi sănătos!”, îl salută poştaşul.
O altă doamnă îi spune că n-o să-l uite niciodată. „Cum a fost, doamna Georgeta, cu osul de peşte?”, o întreabă Viorel. „Să vă povestesc. Îmi rămăsese în gât un os de somon. Şase luni am stat cu el înfipt în gât, până când domnul Viorel a sunat un bun doctor. Abia după două încercări, doctorul a reuşit să mi-l scoată. L-a scos cu rădăcini”, spune bătrâna cu patimă.
Prietenul pensionarilor
Viorel Ţeru a trăit şi momente dificile, pe la începutul carierei. „Prin 1991 sau ’92, pe strada Louis Blanc, trebuia să las pensia unei doamne. Aşa am făcut, însă doamna i-a spus ginerelui că nu a primit banii. Atunci, nu m-au lăsat să plec din casă. Mă simţeam sechestrat. Au chemat Poliţia, dar s-a dovedit că doamna uitase de fapt unde pusese banii. Totul s-a încheiat cu scuze”, mărturiseşte poştaşul.
Factorul Viorel, cel mai bun prieten al pensionarilor
Întors din concediu, Viorel Ţeru este aşteptat în cartier de toţi. „Gata, din vacanţă? Ţi-am dus dorul!”, îi spune o bucureşteancă cu care se întâlneşte pe Calea Dorobanţilor. „Ce fac nepoţii? Sunt la ţară?”, continuă conv
