Reporter: Câte medalii ai până acum?

Alina Dumitru: Ooo... (zâmbeşte). Nu le ştiu numărul, pentru că nu le-am mai numărat de când aveam 60 şi un pic, asta acum vreo patru ani.

R: Când ai început să practici judo şi de ce?

A. D. Am început în anul 1994. Nu am vrut eu neapărat acest sport.

R: Te-am îndrumat cineva către el?

A.D.: Nu. A venit la şcoală antrenorul, ne-a povestit despre acest sport şi am fost curioasă să văd despre ce este vorba. Aşa am ajuns la judo.

R: Se câştigă bine din judo?

A.D.: Acum a început să se câştige destul de bine, pentru că au început să se plătească turneele, grand prix-uri, grad-slemuri şi master-uri.

R: Ai regretat vreodată că nu ai ales alt sport? Cum ar fi tenisul, care e mai bănos când ajungi la performanţă.

A.D.: Nu. Nu am regretat, pentru că am reuşit cu acest sport să ajung unde cred că mulţi sportivi îşi doresc să ajungă. Mai ales la olimpiadă, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Nu regret nimic şi aş face-o din nou.

R: Câţi ani mai stai în kimono?

A.D.: Asta nu pot să ştiu, nu pot da un răspuns sigur, dar oricum anul acesta îmi doresc să câştig medalia de aur la campionatul mondial. Deci anul ăsta e sigur. Mai încolo, nu se ştie. Vom vedea!

R: Ce ai de gând să faci după ce ieşi din activitatea competiţională? Te-ai gândit?

A.D.: M-am gândit în mare măsură. Aş vrea să-mi deschid o sală cu numele meu. O să fac o sală de judo şi una de fitness.

R: Ai vreun model care te-a inspirat în toţi aceşti ani?

A.D.: Nu am un model anume, am vrut doar să mă depăşesc pe mine, pentru că eram o fată destul de firavă, sensibilă şi am vrut să trec peste sensibilităţile acestea.

R: Care e situaţia în judo în acest moment? Sunt copii care practică şi care vin pe urmele tale?

A.D.: D