Steaua a recitat pe de rost lecţia profesorului absent şi a reuşit doar pe jumătate. Nu să-l facă uitat, ci regretat.

Braşov, aceeaşi ţară, România, altă climă. Se poate respira. Steaua, aceeaşi echipă, alt antrenor. Dar nu prezenţa discipolului lui Piţi pe bancă interesa, ci absenţa originalului. Creatorul noii echipe steliste s-a retras de pe bancă exact cînd lumea începea să-l redescopere. Atunci cînd chipul amorf al proiectului începuse să-şi dezvelească trăsăturile.

Prudenţă defensivă cu Geraldo şi Abrudan pe centru, tampon în faţa lor asigurat de Dorel Stoica, supliment la creaţie în sarcina lui Cristi Tănase şi Răduţ. Balans steril al lui Păcurar. Şi "Motanul" Bogdan Stancu înfipt undeva între Oros şi Rusu, cu misiunea unică de a specula. O greşeală, un plasament fals. Un spaţiu ghicit doar de el.

Steaua a jucat după notiţele maestrului dispărut undeva între Pipera şi Hotel Lido. 19 minute mingea s-a plimbat între cele două careuri, fără ca Mincă şi Stanca să efectueze lucru mecanic. Atunci, în pragul minutului 20, Vali Badea a şutat periculos peste transversală, după o accelerare şi o pasă simplă a lui Hadnagy. Primul semn de slăbiciune al unei apărări tehnice, dar uşor rigide.

Nicoliţă deschide balul, Ilyeş nu e de acord

Roş-albaştrii au replicat la scurt timp prin Dorel Stoica. Lovitură liberă lîngă rădăcina barei din stînga lui Mincă apărată de portarul Braşovului fără mari emoţii. Apoi, meciul a intrat iar în pauză de idei şi de fotbal. Simţind că flancul stîng suferă, Isăilă a mutat primul. Vali Bădoi în locul lui Williams. Şi schimbare de aşezare. Bădoi pe dreapta, speranţa braşoveană Chipiciu, pe stînga.

Desen în oglindă al primei reprize după pauză. Posesie prelungită şi fără gust a steliştilor, muşcături scurte ale Braşovului pe viteza lui Hadnagy. Stancu e omul