Trăieşte dincolo de Dunăre şi spune că va trăi o mare satisfacţie atunci când limba lui maternă se va vorbi şi auzi peste tot.

De 12 ani, conduce Comitetul pentru Drepturile Omului din Negotin, fiind şi coordonator pe problema minorităţilor şi asistenţă juridică. Se consideră român şi nu îi este ruşine să o spună în public sau în faţa autorităţilor ori de câte ori i se cere.

Din păcate, numele îi este slav şi asta nu din vina alor săi. „Eu, personal, mă declar român când sunt întrebat la poliţie, tribunal, primărie şi aşa mai departe. Părinţii mei sunt români.

Şi mama, şi tatăl meu, şi bunicii mei care au avut nume Lăpădat. După nume, putem să vedem că e român. Eu am nume slav, Duşan. Aia mi-a dat nume naşul, fără voie la mama mea. Aşa-i aici obiceiul, ca naşul să dea numele copilului. Şi naşul mi-a fost român, dar, uite, mi-a dat nume slav”, ne-a mărturisit Dusan Pârvulovici.

S-a născut în Valea Timocului, şi-a făcut studiile în capitala Serbiei şi este poate unul dintre puţinii care s-au mai întors pe pământul natal pentru o carieră.

„Numai că m-am întors cu familia de acolo şi poate că sunt singurul tânăr care nu numai că s-a întors, dar locuieşte şi astăzi la sat şi lucrează la oraş. Cred că e un plus, nu un minus. Nu mă căiesc că m-am întors de la Belgrad”, ne spune Dusan.

Îşi ajută fraţii, şi ca jurnalist

După terminarea studiilor, a rămas câţiva ani în Belgrad unde, nu numai că a înfiinţat Comitetul pentru Drepturile Omului, dar a şi luptat împotriva regimului de la acea vreme.

„Puţin timp am lucrat şi în Parlamentul sârbesc. Am fost fondator şi membru al unui partid al ţăranului, pe timpul lui Miloşevici, când a fost foarte greu să fii în opoziţie, anii `90.

M-am luptat până pe 5 octombrie 2000. Atunci eram activist la ONG, nu mai eram membru la niciun partid şi am lucrat împotriva regimului şi pot s