Unde a dispărut burghezia de altădată? Ce s-a întâmplat cu sistemul de valori pe care aceasta îl promova? Să fie doar comunismul responsabil de această evoluţie? Dar situaţia nu este diferită nici în societăţile occidentale care nu au trecut prin experienţa autoritară sau totalitară. Peste tot burghezia s-a retras "dis-cret", lăsând locul unei noi "elite", să-i zicem capitalis-te, a cărei etică se fonda pe utilitarism şi darwinism social. Însă, societatea democratică se constituise pe fundamentul valorilor burgheze. Iar etica burgheză, fără cei care o promovau şi susţineau, nu s-a mai putut aplica. Fără burghezie şi etica sa, promisa clasă mijlocie nu e decât un surogat ideologic fără consistenţă.

Lipsa totală a modelelor burgheze după 1990 a contribuit la destructurarea societăţii româneşti. Căci, în occident, responsabilitatea burgheză cu rădăcinile sale în protestantism, a rămas, chiar dacă marginal, un punct de referinţă. În România, etapele trebuiau arse, iar foştii comunişti şi securişti deveniţi instantaneu capitalişti nu erau sensibili la nuanţe. Astăzi, unii se miră de starea depresivă care a cuprins întreaga societate românească odată ce criza s-a "adeverit". Dar, chiar dacă mulţi români explică încă depresiunea economică prin teoria conspiraţiei - cum se mai repetă istoria! - ceea ce a condus la această stare de spirit a fost prăbuşirea unui model social considerat infailibil. Şi asta pentru că, fără a reflecta şi implementa un model social armonios şi împărtăşit de majoritatea societăţii, politicienii au purces la treabă. Şi efectele optimismului lor n-au întârziat să se vadă. Pentru că n-au făcut nimic, crezând că piaţa sau Dumnezeu le vor rezolva pe toate, situaţia s-a deteriorat.

Legea entropiei a funcţionat, iar dezordinea a luat, treptat, locul ordinii. Căci nimic din ceea ce e social nu e de la natură. Crezând în justificarea sa natura