În anii de boom economic, industria se sufoca sub presiunea cererii din construcţii. Acum, producţia creşte şi fără acest impuls. Teoria potrivit căreia (numai) construcţiile trag economia în sus este contrazisă de creşterile din industrie, care avansează şi când construcţiile sunt pe minus.

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că, în primul semestru din 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2009, în industrie a crescut atât valoarea comenzilor noi, reprezentând cererea (cu aproape 24%), cât şi vânzările reflectate în cifrele de afaceri ale industriaşilor, cu 10,9%.

Toate acestea, în condiţiile în care volumul lucrărilor de construcţii - ca serie brută - a scăzut cu 15,7%, iar ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate a coborât cu 16%. Comparativ cu aceeaşi lună din 2009, în iunie, volumul lucrărilor de construcţii a scăzut atât ca serie brută, cât şi ca serie ajustată, cu 5,2% şi, respectiv, cu 8,5%.

Singura explicaţie: exporturile

În anii trecuţi, companiile industriale ajungeau la limita capacităţilor de producţie, pe fondul cererii din construcţii - sector care, la rândul său, avea creşteri şi de peste 30%. În industria cimentului, de exemplu, mai multe fabrici ajunseseră în situaţia de a refuza sau a eşalona comenzile, pentru că stocurile fuseseră epuizate, iar capacităţile de producţie nu mai făceau faţă crererii.

Ce s-a întâmplat, însă, în prima jumătate a lui 2010? În construcţii declinul pare să nu se mai oprească, dar industria şi-a revenit spectaculos, cu creşteri atât la vânzări, cât şi la producţie şi - vestea cea mai bună - la nivelul comenzilor.

Acalmie pe piaţa internă

Liderii industriaşilor nu-şi explică acest fenomen decât prin cererea susţinută de pe pieţele externe şi prin găsirea de noi nişe prin care e absorbită producţia românească.

„Pe piaţa