Tipografii îi acuză pe jurnalişti pentru declinul "printului". Ambele caste au nostalgia tipăritului pe plumb, când "presa era presă!" Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Ziare cu poze în alb-negru şi într-o singură culoare, de regulă pe prima şi ultima pagină. "Evenimentul zilei", bulina roşie sau albastră, la ediţia de prânz. "România liberă", tot cu roşu, dar oleacă mai închis, "Adevărul", pe un albastru bleu-ciel, "Jurnalul Naţional", în format de "buzunar", tot pe roşu etc. Toate astea s-au sfârşit la finele anilor ’90, când defunctul Combinat Poligrafic Casa Scânteii, rebotezat Coresi, era în moarte clinică.

Locul străvechii tipografii pe plumb cu pozele copiate pe "zincuri" era luat încet-încet de noua tehnologie offset. Generaţii de ziarişti au bătut coridoarele "paginaţiillor" ziarelor lor, seară de seară, să vadă "periile", paginile fără "bun de tipar", eternul "BT".

Mirosul de cerneală tipografică, degetele care ţi se înnegreau când deschideai ziarul preferat, aerul îmbâcsit de la linotip trezesc nostalgie atât ziariştilor, cât mai ales tipografilor care au trecut de la o muncă de ocnaş la apăsatul butoanelor. Tipografii, cei care citesc ziarele încă dinainte să apară pe tarabe.

Ce timpuri! Lapte, apă minerală şi slănină - la muncă

Nea Ion Enache a luat-o din ’93 cu meseria. Acum, la 56 de ani, e veteranul tipografiei Ringier, de lângă Chiajna, dar îşi aduce aminte de parcă ar fi fost ieri de zilele frumoase din Casa Presei Libere, fostă "a Scânteii".

"Ne dădeau un litru de lapte pe zi şi apă minerală, că eram în grupa a II-a de muncă. "La «balotaj », unde se ambalau resturile şi maculatura, se dădeau şi vreo două-trei kile de slănină pe lună, că era muncă fizică grea", povesteşte, la o ţigară, tipograful.

A fost mecanic la "stereotipie" şi la maşinile cu plumb, unde se făcea forma de