Există o anecdotă conform căreia,în ajun de An Nou 1900, un tânăr pe nume Dwight Filley Davis ar fi schimbat destinaţia unui cadou sub forma unei preţioase piese de argintărie - o salatieră, respectiv un bol de punch care nu s-a bucurat de aprecierea soţiei sale - în trofeul care trebuia să răsplătească echipa învingătoare a unui meci de tenis programat în cursul acelui an. La 8 august 1900 se desfăşura prima ediţie a "Cupei Davis", aceasta după ce "Cupa Davis" (poreclită "Sala­tie­ra de argint"), ca trofeu sportiv, a fost înscrisă legal la 21 februarie 1900. Este asigurată la Banca West din New York, astăzi valoarea ei afectivă fiind inestimabilă (una din preţioasele tradiţii ale Cupei este aceea de a grava, după fiecare fina­lă, numele jucătorilor din echipa învingătoare şi din cea învinsă). La început, Cupa şi-a primit "botezul" printr-o întâlnire dintre echipa SUA şi cea a Marii Britanii, care a mobilizat cele mai bune forţe ale tenisului din acea vreme. Dar visul lui D.F. Davis însemna mai mult, iar timpul l-a ajutat să prindă aripi. Dwight nu a fost numai un tenisman cunoscut (jucător stângaci, remarcabil la dublu, campion al SUA în perioada 1899-1901). Diplomat de carieră, secretar de stat la Apărare (1925-1929), ulterior guvernator general al Filipinelor şi ministru, el a jucat te­nis până în ultimul an al vieţii sale, în 1945. Să nu uităm că Ion Ţiriac şi Ilie Năstase se numără printre marii performeri ai "Cupei Davis", cu peste 100 de meciuri susţinute.

Există o anecdotă conform căreia,în ajun de An Nou 1900, un tânăr pe nume Dwight Filley Davis ar fi schimbat destinaţia unui cadou sub forma unei preţioase piese de argintărie - o salatieră, respectiv un bol de punch care nu s-a bucurat de aprecierea soţiei sale - în trofeul care trebuia să răsplătească echipa învingătoare a unui meci de tenis programat în cursul acelui an. La 8 august 1900 se desfăşur