De doi ani lucrează în presa locală şi spune că dragostea pentru acest domeniu şi pentru televiziune a moştenit-o, în parte, de la tatăl său.

Vlad a crescut într-o familie în care părinţii au avut mereu tangenţă cu lumea televiziunii. „Tatăl meu a fost mult director la o televiziune locală şi recunosc că de de la el am învăţat foarte multe lucruri în această meserie. El este cel mai mare critic al meu", povesteşte Vlad. În clasa a VIII-a, Vlad şi-a dat seama că vrea şi el să calce pe urmele tatălui său şi să încerce o carieră în jurnalism. „Atunci mi-am dat seama că asta îmi doresc şi eu asta. La momentul respectiv, aşa am considerat eu că un profesor m-a nedreptăţit şi am scris un articol pe care am vrut să-l public în ziarul şcolii. Când colegul care se ocupa de acest ziar mi-a refuzat textul, pentru că nu vroia să aibă probleme, am înţeles ce putere poate avea cuvântul", îşi aminteşte Vlad.

Şi-a câştigat primii bănuţi încă din liceu

Vlad este un tânăr care nu s-a sfiit să lucreze pentru a-şi face rost de bani, încă de pe vremea când alţii îşi trăiau adolescenţa. „Prima dată am lucrat când aveam 16 ani, la firma lui tata şi făceam colaci ungureşti. Nu primeam bani pentru asta. Apoi am lucrat la o firmă de instalaţii şi atunci tata mi-a dat primul salariu de 300 de lei", spune, zâmbind, Vlad.

Au urmat mai multe joburi în care tânărul a lucrat în publicitate, a editat fotografii, a muncit şi la o firmă de amenajări interioare şi chiar într-o fabrică. Apoi s-a înscris la Facultatea de Jurnalism şi, după absolvire, s-a angajat la o televiziune locală. „Primele zile au fost cele mai grele. Erau nişte inundaţii în oraş şi eu trebuia să fac un stand-up de acolo. Cu toate că era ceva înregistrat, am tremurat ca varga de emoţii. Nu cunoşteam pe nimeni, nu aveam numere de telefon, doar nişte noţiuni teoretice şi mult curaj", îşi aminteşte Vlad.