Cursierii sunt de tot felul în lumea vie: cai, porumbei, ogari, ţestoase, melci şi cine mai ştie ce alte specii ar putea promova într-o competiţie imaginaţia umană. Distanţele sunt şi ele la fel de diferite, putând varia de la cursa băţului de chibrit a melcilor până la Barcelona porumbeilor de peste 1.000 de kilometri. Cursierii pursânge sunt însă numai caii şi porumbeii călători. Doar ei au setată genetic ambiţia de a învinge într-o competiţie sportivă şi nici ei măcar... toţi.
În lumea crescătorilor cu experienţă se spune că un campion iese întotdeauna în faţă, adică se zăreşte dintr-o privire, ceea ce nu ştiu însă este cât sentimentalism "încape" într-o astfel de evaluare! Şi chiar nu ştiu, pentru că eu unul nu îl pot exclude niciodată din selecţie. Lumea vie este în viziunea mea o lume a frumosului mişcător, devenit ulterior eficient competiţional şi dacă nu se poate nici măcar nu-i musai să fie astfel, însă frumos anatomic tot trebuie să fie. Iar perfecţiunea anatomică, respectiv baza de studiu medicală veterinară, o reprezintă calul. Unul din ei a fost şi cel numit Promo!
L-am iubit pe Promo aşa cum numai un medic veterinar probabil poate şti să iubească un animal, adică în cunoştinţă de cauză. L-am cunoscut în curtea unui foarte bun prieten, iubitor şi el de cai de rasă. Renunţase la toţi caii arabi în favoarea celor pursânge englez... mai înalţi, mai distanţi, mai englezi. De gustibus! De Promo nu se putea despărţi. L-am iubit ani întregi peste gard... până când, printr-un concurs fericit de împrejurări, prietenul mi l-a cedat. M-a însoţit în toate cele trei judeţe în care am lucrat, asemenea unui caâine credincios. Ne-am suportat reciproc capriciile de masculi cu fiţe, evident numai în relaţia noastră directă, pentru că în societate ne străduiam să fim "băieţi educaţi".
Promo a performat în toate planurile, a câştigat concu
