Doctorii din Spitalul Penitenciar Rahova îi învaţă pe deţinuţi să dea statutul de "puşcăriaş" pe cel de "pacient" atunci când trec pragul cabinetului. Sursa: CODRIN PRISECARU

Oameni aleargând cu seringi în mână dintr-un salon în altul, asistente care ţin perfuziile la capul pacienţilor cât tărgile alunecă cu viteză pe holuri, denumiri de medicamente complicate ţipate peste patul de spital. Imaginea aceasta e doar pentru filmele hollywoodiene. Apoi, de cealaltă parte: condiţii mizere, pacienţi care merg cu perfuzia în mână ca să-şi cumpere medicamente de la farmacia din curtea spitalului, doctori care nu se sfiesc să ţină buzunarul larg deschis înainte de internări. Toate astea sunt senzaţionalisme pentru ştirile de la ora cinci. Realitatea se creionează totuşi cu mai multe nuanţe, într-un spital "de puşcărie".

Spitalul Penitenciar Rahova se supune altor reguli decât cele pe care le vedem la televizor sau ni le imaginăm. Aici, din câte spun medicii, pacienţilor-deţinuţi nu le lipsesc medicamentele sau atenţia, nu stau pe la uşile cabinetelor ore în şir, saloanele arată impecabil. Şi oricum, dacă nu le place ceva, puşcăriaşii sunt specialişti în a depune plângeri din te miri ce.

La o privire mai atentă, singurul diagnostic cert care li se poate pune fără analize minuţioase e că suferă pentru că nu pot vedea cerul dogoritor de vară, desenat cu fâşii lăptoase de nori. De neliniştea asta permanentă are grijă psihologul de aici, momentele de nebunie se opresc pe la cabinetul psihiatrului spitalului, iar dependenţa de droguri şi celelalte afecţiuni le sunt tratate tot în cabinetele de la Rahova. Singura boală căreia doctorii nu i-au dat de cap pare a fi dorul de libertate.

Din operaţii, la poligonul de trageri

Pe holurile largi, răcoroase, unde stau doar agenţii de pază, se mai aud bătăi nervoase în ţevi sau câte o ma