În Craiova exista un concurs ce-i purta numele. Era în clasa a VIII-a când a susţinut prima conferinţă. În liceu a început să frecventeze, în mod neoficial, cursurile Facultăţii de Matematică, în special pe cele de geometrie. Absolvent de „Nicolae Bălcescu“, apoi de Matematică în Bucureşti şi doctorand la Paris, Louis Funar este acum cercetător la Institutul „Fourier“ din Grenoble.
„Un băiat liniştit, modest, conştient de valoarea lui, cu o anumită independenţă în tot ceea ce făcea. Profesorul universitar Valentin Boju spunea despre el că are «sclipiri de geniu». Venise de la Şcoala nr. 12, unde îl pregătise profesorul Florin Voicu. Au fost numeroase concursuri naţionale, balcanice, internaţionale, de unde s-a întors cu premii. Aveam o echipă cu care mergeam la olimpiade. Dar odată cu apariţia lui s-a creat o emulaţie în Dolj, lucru care s-a văzut în rezultate. Vreme de cinci ani consecutiv, Colegiul a fost primul între licee“, îşi aminteşte astăzi profesorul care l-a îndrumat în acea perioadă, Virgiliu Schneider.
La-nceput, n-a fost matematica. Ci baletul, apoi gimnastica - de la şase ani până la vârsta liceului. Zi după zi, cele şase ore de antrenament îi lăsau puţine clipe de libertate. Poate de aceea copiii de aceeaşi vârstă îl credeau timid şi retras. Păstrează şi acum respect şi admiraţie pentru antrenorul de gimnastică Marcel Mărăşescu, „cu un adevărat «savoir-faire», posesor al unui stil inimitabil şi al unui caracter puternic, care şi-a devotat cea mai mare parte a timpului elevilor săi“. Sportul îi înghiţea majoritatea timpului. La şcoală, încerca să rezolve temele pentru a doua zi cât mai repede, chiar şi în pauza de după, căci acasă ajungea târziu şi obosit. Perioada aceea a fost însă, graţie învăţătoarei şi profesorilor, buni formatori şi oameni deschişi, baza pentru ceea ce a devenit mai târziu.
„Îmi aduc aminte că puţinul timp l
