Ieri am plecat in cautarea sirenelor si a vrajitoarei Circe. Pentru ca legenda spune ca Ulise s-ar fi oprit undeva prin aceste parti, in zona parcului cilentan. Ieri nu le-am zarit, dar cine poate spune ce se ascunde prin grotele de la tarm?
Cred ca Ulise s-ar fi oprit aici chiar daca nu ar fi auzit cantecul sirenelor. Si s-ar fi indragostit chiar daca nu ar fi fost vrajit de Circe. Ar fi iubit marea care scalda acest taram. In anumite parti se confunda cu cerul. Si de multe ori nu o poti privi pentru ca soarele te orbeste. Marea e prietenoasa daca o asculti si o respecti. Te imbratiseaza si te leagana. Mi-a dezvaluit culori pe care nu le mai vazusem pana atunci. Nuante de albastru, verde, gri, turcoaz, indigo. Nici nu stiu daca exista denumiri pentru toate culorile marii.
Este un pictor si un sculptor fara pereche. A sculptat muntele si i-a pictat vene albe, albastre, maro, verzui, gri. Este un loc minunat tocmai pentru ca nu este accesibil oamenilor. Acolo se poate ajunge doar cu barca si nu exista plaje, doar stanci.
Marea, in aceasta zona a fost o binecuvantare, dar si un blestem pentru oamenii locului. Majoritatea pescari, marea le dadea sa manance. Dar tot ea a fost cea care a permis popoarele barbare sa invadeze aceste locuri. Si poate a fost tot o binecuvantare pentru ca asa s-au nascut traditiile, muzica, dansurile, obieceiurile minunate din zona Cilentului.
Tarmul nu a uitat acele timpuri si de aceea isi trimite din cand in cand garzile pe stanci. Ieri pescarusul a ramas pe stanca si ne-a privit pana cand si-a dat seama ca nu reprezentam niciun pericol.
Lancierii stau ascunsi pe stanci si sunt neinduplecati cu cei care au pus gand rau tarmului. Intepatura de arici de mare nu e tocmai placuta si trebuie sa fii foarte atent atunci cand pui picioarele pe stanci pentru ca ariciul de mare nu e usor de vazut. E ca o pata neagra. D
