Lenea si prostia fac buna casa in Romania de cand Imperiul Sovietic, inrosit de doctrinele lui Lenin, ne-a indobitocit intr-atat incat astazi nu ne mai putem dezlipi de toate "avantajele de a vegeta" si asteptam inca sa ne pice gratis para malaiata.
Vrem sa avansam fara a pune osul si fara ca sa ne transpire neuronii si nu facem nimic pentru a evolua in pas cu era in care traim. La noi, cuvantul "munca" a fost inteles strict dupa definitia pe care chiar DEX-ul o da : "MUNCa s. v. calvar, canon, cazna, chin, durere, incercare, patima, pas, patimire, schingiuire, schingiuit, suferinta, supliciu, tortura".
Si de atunci ne-a fost frica pentru ca nu doream sa "suferim" si nu voiam sa fim "schingiuiti" de pe la 6 dimineata pana pe la 4 dupa-amiaza, cand puteam foarte bine sa facem "la belle vie", cu mici bisnite, inseland si traficand pe aproapele nostru, cautator de "ocazii bune", de ceva "marfa".
"Prietenii" nostri rusii, in limba lor au doua cuvinte mai des folosite: rabota si trud, adica rabota care vine de la "rab" (rob), iar trud care vine de la "stradat" = a se chinui, a suferi. La noi, "stradat" (din slavul stradati) se traduce prin a se stradui, insemnand de fapt "a depune multa silinta sau osteneala". Ca sinonim dictionarul ne da cuvantul "a starui", adica "a da dovada de insistenta; a insista".
Germania si Japonia dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au fost complet disfunctionale si numai disciplina si determinarea pe care locuitorii lor au avut-o i-au facut sa inteleaga sensul cuvantului "a munci", altfel decat ca pe o tortura si au insistat si-au perseverat in a recladi intr-un timp record ceea ce razboiul distrusese.
In Romania dinainte de Primul Razboi Mondial si chiar si-n perioada interbelica, constiinta era mult mai prezenta, influentele Occidentului erau filtrate si adaptate specificului local,
