Are în palmares peste 20 de titluri naționale, patru titluri balcanice și este medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale. A participat la două Olimpiade, iar în prezent este polițist în cadrul Biroului Judiciar Slobozia, specializarea furturi auto.
Copilăria și primele zece clase le-a petrecut în satul natal din Oltenia. La canotaj, a ajuns dintr-o întamplare, după cum chiar el spune.
„Veneam cu un prieten de la Corabia și în autobuz ne-am întâlnit cu o femeie care, când m-a văzut așa mare, m-a întrebat dacă nu vreau să fac canotaj, că am fizic pentru acest sport. Fiul ei era tot la canotaj, iar eu nu am stat pe gânduri și am acceptat. După o săptămână, a venit antrenorul la mine în sat și m-a racolat“, își reamintește Nicolae Spircu.
Urăște Steaua, alege Dinamo
A fost legitimat la Clubul Sportiv Școlar „Marina Orșova“, iar, după câteva luni, câștigă primul titlu național, la grupa tineret. Calitățile sale sportive nu aveau cum să treacă neobservate pe plan intern, astfel încât, după un an, a primit ofertă de la Dinamo București.
„La Orșova, noi aveam dublă legitimare cu Steaua, dar, fiindcă uram atât de tare clubul militar, am ales să plec la Dinamo. După un an, am ieșit campion național de seniori cu echipajul de 4 fără cârmaci, la Iași“, spune Nicu.
În 1989, cu arma în mână
Revoluția îl prinde în timpul stagiului militar, pe care îl face în București. În zilele când capitala era plină de manifestații, Nicolae Spircu era în dispozitiv de luptă.
„Am fost în stradă, cu arma în mână și glonț pe țeavă, la hotel București și, apoi, la baza Ciurel, de lângă Semănătoarea. Nu am tras un glonț în acele zile, deși am avut colegi care au folosit muniția. Nu puteam să trag... Mă gândeam că, dacă nu eram în armată, puteam să fiu eu ala împușcatul“, declară Nicolae Spircu.
Ani de glorie
După t
