Deşi unii mi-s amici ori chiar prieteni (sau poate tocmai din acest motiv), privesc cu dezamăgire la felul în care ecologiştii legitimaţi la un ONG ori la altul încearcă să-şi impună poziţia în controversa podului rutier care va lega malurile Crişului între Ioşia Nord şi Rogerius. Zic cu tristeţe nu doar fiindcă se expun la înjurături (ca de altfel şi adepţii construirii podului), ci mai ales pentru că modul de manifestare, poate şi scopul ecologismului lor, a devenit derizoriu. Ultima ieşire la rampă, găzduită săptămâna trecută de Centrul Regional pentru Supraveghere Ecologică, a arătat că verzii îşi şifonează, pur şi simplu, blazonul ca şi când n-ar fi al lor.
Profitând că Direcţia Tehnică a Primăriei a argumentat superficial necesitatea podului (funcţionarii s-au bazat mai puţin pe măsurători exacte şi mai mult pe supoziţia că doar rău-voitorii s-ar opune proiectului), ecologiştii au dovedit o neseriozitate cel puţin la fel de mare. Cum să spui că un pod nu e necesar fiindcă mai în amonte există încă unul, deşi e clar că fiecare are alţi utilizatori? Cum să ţii cont doar de interesele riveranilor când, în această logică, locatarii de pe Magheru ar putea şi ei să ceară desfiinţarea liniei de tramvai, iar cei de pe Corneliu Coposu demolarea pieţei Rogerius? Cum să ceri adeziunea majorităţii orădenilor când tu fluturi stindardul unei minorităţi, supărate că pierde din liniştea proprie, dar indiferentă la disconfortul celorlalţi?
Şi mai ridicolă îmi pare însă pretenţia că noul pod ar calamita eco-sistemul, periclitând soarta a fix 20 de specii din fauna zonei. Nu e clar dacă animalele sunt protejate de lege (mă îndoiesc) şi nici care sunt, concret, speciile pe cale de dispariţie. Să fie ţânţarii, şerpii şi şobolanii care au proliferat decenii întregi în mizeria nederanjată de edili? Dacă de acestea e vorba, mai bine lipsă!
Cred că ecologiştii noşt
