În februarie 1961, la Bucureşti, mareşalul sovietic Andrei Greciko a recomandat generalului Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, avioanele sovietice IAK-27 R şi IAK-28 R în scopul reînzestrării Escadrilei 38 Aviaţie Cercetare (care avea în acel moment aparate Il-28 uzate moral), precum şi avionul Suhoi-7 B pentru dotarea regimentelor de vânătoare-bombardament româneşti.
Cu toate că era vorba despre o recomandare venită din partea unui reprezentant al "Fratelui cel Mare de la Răsărit", autorităţile comuniste de la Bucureşti nu au importat nici unul dintre avioanele menţionate de comandantul suprem al Forţelor Armate Unite. S-a preferat înlocuirea treptată a aparatelor MIG-15, S-102 şi MIG-17, din patru regimente de vânătoare, cu avioane supersonice MIG-21. Totodată, s-a realizat casarea aparatelor de asalt Il-10 (în număr de 150), iar două regimente de vânătoare (R. 49 şi R. 67 - fostele R. 277 şi R. 158 Aviaţie Reactivă - dotate cu MIG-15 Bis, S-102 şi MIG-17 PF) au fost transformate în regimente de vânătoare-bombardament (31 martie 1960).
Primele avioane MIG-21 F-13, destinate României, au ajuns în ţară în februarie 1962 şi au aterizat pe aerodromul Deveselu (judeţul Olt), unde staţiona Regimentul 91 Aviaţie Vânătoare (înzestrat cu avioane supersonice MIG-19 P şi PM). Acestea făceau parte dintr-un lot de 12 exemplare şi au fost aduse de piloţi sovietici. După finalizarea lucrărilor de extindere a pistei de decolare-aterizare de la Giarmata (judeţul Timiş), toate MIG-urile 21 F-13 au fost mutate lângă Timişoara şi au intrat în dotarea Regimentului 93 Aviaţie Vânătoare.
Deşi, în anii '60, România a primit avioane de vânătoare-interceptare MIG-21 (în diferite variante), o parte din aparatele respective erau uzate fizic în momentul în care au fost importate din URSS şi Cehoslovacia. Pentru a evita înzestrarea în continuare c
