Ştefan Bathory s-a născut în anul 1533, la Şimleu Silvaniei. În acea epocă, strategii puneau mare preţ pe cavaleria „cataphractară", adică înzăuată şi împlătoşată. Atunci când o armată ataca, arunca în luptă cavaleria în armuri, care avea o forţă de izbire impresionantă. Cei atacaţi ripostau la fel. Cele două coloane de cavaleri îmbrăcaţi în fier se ciocneau, iar cei mai puternici răzbeau. Lupta semăna oarecum cu turnirurile cavalereşti. Însă două bătălii importante pentru istoria europeană, cea de la Crecy, din timpul Războiului de 100 de ani, în care cavaleria „cataphractară" franceză a fost învinsă de infanteria engleză, precum şi cea de la Nicopole, în care cavaleria cruciaţilor, aliată cu domnul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, a fost decimată de ienicerii sultanului otoman Murad, au schimbat această tactică.

Trupele de cavalerie grea erau flancate de cele de cavalerie uşoară, aşa-numitele trupe de dragoni, care puteau să intervină atunci când infanteria inamică pregătea capcane pentru cavaleria grea. Concret, un cavaler în armură era eficient împotriva unui alt cavaler ori a unor infanterişti care acceptau să dea lupta cu el. În schimb, dacă, de exemplu, infanteria inamică săpa gropi, caii cavalerilor puteau să cadă, cu tot cu călăreţ. Iar cavalerul în armură nu se mai putea ridica singur şi trebuia să aştepte ori moartea, ori sfârşitul bătăliei. Trupele de dragoni, care aveau doar zale uşoare, puteau să prevină astfel de capcane. Însă, în esenţă, tactica militară de pe vre-mea lui Ştefan Bathory nu era diferită prea mult de cea de pe vremea cruciaţilor, spun istoricii militari.

Cum l-a învins pe Ivan cel Groaznic

Generalul Ştefan Bathory a produs o adevărată revoluţie în acest domeniu, după ce a devenit, în 1571, principe al Transilvaniei, iar din 1575 şi rege al Poloniei şi Lituaniei. În anul 1581, el a început o campanie împotriva Rusie