Guvernul se comporta exact ca precupetele de la cozile de dinainte de 1989: "dati cate putin sa ajunga la fiecare".

Din caciula saraca a bugetului, Executivul se chinuie sa imparta din ce in ce mai putin la cat mai multi cetateni. Si totusi, fie din incompetenta, fie din auto-suficienta, pare-se ca Guvernul nu stie sa mai puna si bani in sacosa bugetara.

Economia nu este un perpetuum mobile care sa functioneze fara un aport de energie externa, fara a fi alimentata de fluxuri financiare externe. Cine isi inchipuie ca o economie poate exista fara sa se deschida spre exterior spre a atrage capital este fie naiv, fie nu are habar de practicile elementare ale economiei.

Cine crede ca doar impozitand saracia vom creste cantitatea de bunastare fie este populist, fie vrea sa mai castige inca o data alegerile prin folosirea resursei paupere a electoratului.

In afara de metodele speculative exista, in principiu, doar doua metode directe prin care se poate mari "baza de impozitare" pe care Guvernul o tot cauta si, se pare, nu reuseste sa o gaseasca: fie atragerea de capital investitional, fie deschiderea economiei spre exterior in sensul gasirii acelor piete de desfacere, a acelor mecanisme de incurajare a exporturilor, care sa aduca profit firmelor romanesti si nu firmelor multinationale cu subsidiare in Romania.

Pana si Ceausescu, oricat de incult ar fi fost, a avut flerul de a sesiza ca bunastarea (asa stramba cum o percepea el) nu poate creste decat prin "aducerea" de bani prin exporturi, si nu prin impozite pe saracie.

Sa vindem ca sa ne preia "multinationalele!

Din acest punct de vedere, si Romania ca si alte state la randul lor, a cazut in capcana succesului facil al privatizarilor si al investitiilor toxice.

Multinationalele au dat pe moment iluzia unei cresteri a bazei de imp