Roiniţa (Melissa officinalis), această plantă iubită de albine (în limba greacă, melissa înseamnă albină) este un elixir al tinereţii pentru că relaxează şi revigorează organismul.
Studii recente ale specialiştilor francezi şi americani au scos în evidenţă şi alte proprietăţi importante ale roiniţei: planta are efecte carminative (favorizează eliminarea gazelor), antispastice şi sedative. De-a lungul timpului, la consumatorii perseverenţi de roiniţă, efectul a fost peste aşteptări. Din acest motiv, specialiştii asociază folosirea roiniţei cu limpezirea memoriei şi cu longevitatea.
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă infuzia de roiniţă drept un remediu pentru tratarea bolilor de origine nervoasă, precum: nevrozele cardiace, manifestate prin palpitaţii, depresiile cauzate de stres, spasmele digestive, indigestiile pe fond nervos. Din roiniţă se prepară infuzie, decoct, tinctură, ulei şi lichior. Această licoare combate stările depresive, anxietatea, ameţelile, indigestiile şi crizele de apoplexie.
Lichior de roiniţă
Ingrediente: 1 litru de alcool de secară, 30 g de roiniţă proaspătă, 80 g coajă de lămâie, o linguriţă de angelică (de la PLAFAR).
Preparare: Ingredientele se pun la macerat timp de 10 zile, apoi se strecoară lichidul şi se adaugă 40 g de scorţişoară, 10 g de nucşoară, 4 cuişoare, 25 seminţe de coriandru. Se lasă la macerat încă cinci zile, după care lichiorul se strecoară. După ce se „învecheşte", timp de şapte zile, se consumă câte un păhărel pe zi, înaintea meselor principale.
