Până la actualele disensiuni legate de chestiunea romilor, Franţa a fost cel mai apropiat aliat al României în cadrul UE. Autorităţile de la Bucureşti vor fi sperat, prin urmare, că Parisul va susţine, printr-o asiduă muncă de lămurire dusă cu membrii mai sceptici ai Uniunii, aderarea României la spaţiul Schengen la termenul dorit, respectiv în primăvara anului 2011. Din nefericire, viziunea României asupra spaţiului european de liberă circulaţie şi a propriilor obligaţii se demonstrează extrem de limitată - rezumându-se, în principiu, la dotarea tehnologică şi transferul de know-how. Multe alte state europene, printre care şi destui membri „noi" ai UE, angrenate serios în prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere, au însă o cu totul altă viziune: pentru ca România să poată adera la spaţiul Schengen, va trebui să probeze mai întâi că dispune de un aparat administrativ pe măsură, corect şi eficient, capabil să monitorizeze şi să-i vină de hac oricărui răufăcător - fie el străin sau indigen.

Secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene, Pierre Lellouche, consideră, bunăoară, că, atât timp cât România nu trece la integrarea cetăţenilor ei de etnie romă marginalizaţi social, nu prea se califică nici pentru statutul de membru deplin al spaţiului european de liberă circulaţie, dat fiind că problemele legate de aceştia ar persista nealterate. Lăsând la o parte mănuşile diplomatice, Lellouche s-a plâns deschis de escamotările şi tergiversările autorităţilor de la Bucureşti. În timp ce Parisul solicita, zilele trecute, semnale clare cu privire la o abordare riguroasă a chestiunii din partea României, liderii de la Bucureşti insistau asupra propriului punct de vedere, desigur, foarte convenabil: romii sunt problema întregii Europe, chiar dacă provin, în bună parte, din România. Chestiunea Ardealului, respectiv a etnicilor maghiari, a fost conside