Yeliz Ozel, cea mai valoroasă jucătoare din istoria handbalului turc, a venit în România să cîştige Liga Campionilor
E o tipă specială. O spune şi numele, "ozel" traducîndu-se chiar aşa din limba turcă: "special". Oltchim avea nevoie de un centru pentru a cîştiga Liga Campionilor. După patru ani de tatonări şi oferte, Yeliz Ozel a acceptat să vină în România. E nonconformistă, îi place să conducă BMW-ul său X3 cu peste 200 de kilometri pe oră şi se linişteşte pictînd. Nu-i place să dea interviuri, dar e mereu în centrul atenţiei, pe teren. Pasele sale fac deliciul spectatorilor. La Vîlcea, toată lumea a primit-o ca pe o stea. Vrea să le întoarcă favorurile şi să ajute şi ea echipa ca să cîştige Liga Campionilor.
7 copii, tricoul cu numărul 7
Yeliz Ozel s-a născut la Ankara, într-o familie numeroasă. "Sîntem şapte fraţi, şase fete şi un singur băiat. Eu sînt cea mai mică", îşi începe povestea Yeliz. Cea mai mare dintre surori a făcut handbal şi tot ea a îndemnat-o şi pe Yeliz să meargă la handbal. "Toţi fraţii mei au făcut sport de performanţă: baschet, volei sau handbal. Una dintre surori a jucat şi în naţionala de baschet a Turciei", adaugă Ozel. Centrul reprezentativei Turciei a ales, de altfel, să joace cu tricoul cu numărul 7, după numărul copiilor din familia sa. Ea are tatuat pe ceafă cifra 7. "Şapte e numărul meu norocos. La Vîlcea este însă ocupat şi de aceea am ales numărul 77", a subliniat turcoaica.
"Am găsit o atmosferă deosebită!"
E mulţumită că a ales să vină să joace în România. "Am mai avut oferte din Danemarca, Spania, Norvegia şi Ungaria, dar am preferat Oltchim pentru că românii mi se par nişte oameni mai apropiaţi, mai călduroşi. Am fost primită extraordinar de fete. Mi-am făcut deja prietene în echipă, ieşim la restaurant, mergem la cumpărături", spune Ozel. "Nu m-am simţit stingheră nici o
