La 31 iulie 1990, fostul preşedinte al Marii Adunări Naţionale a decedat la Jilava. În 8 august, anunţându-i decesul, tribunalul l-a disjuns din procesul CPEx. Giosan a fost primul dintre "foştii" care-şi încheiau definitiv conturile cu post-ceauşismul. Academicienii sovietici n-au intervenit în favoarea lui, solicitându-i disjungerea din procesul CPEx, aşa cum se spune că făcuseră pentru Ion Ursu. Deşi Giosan ar fi trebuit să le fie mult mai aproape în calitate de membru al Academiei Naţionale "V. I. Lenin" din Moscova. Ceea ce poate însemna că nu serviciile şi valoarea ştiinţifică au prevalat în preferinţa lor pentru fizicianul Ion Ursu. Dar nici academicienii români n-au instituit vreun premiu Giosan, aşa cum îl onoraseră pe Ursu.
"Giosan a fost ucis la întoarcerea de la doctor, cred, cel ce confirmase că e cardiac şi trebuie să se bucure de regim special, a scris Dumitru Popescu, deţinut în celula vecină. Era un om vesel, flegmatic, excelent specialist în ştiinţe agricole, pe care Ceauşescu îl aprecia, dar cum îi plăcea să-i mute pe toţi de colo-colo, îl făcuse să aterizeze la pupitrul Marii Adunări Naţionale". Teodor Mărieş, liderul Asociaţiei 21 Decembrie, deţinut în această perioadă la Jilava după arestările făcute în mineriada din iunie 1990, a împărtăşit presei aceeaşi opinie: Giosan fusese ucis în urma administrării unei injecţii ca fost apropiat al cuplului Ceauşescu.
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, Nicolae Giosan deţinea următoarele funcţii: membru al CC al PCR (din 1960); membru supleant al CPEx al CC al PCR (din 1974); preşedintele MAN (din 1974); vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru ştiinţă şi Tehnologie (din 1980); prim-adjunct al şefului secţiei pentru Problemele Muncii de Partid în Agricultură a CC al PCR (din 1981); membru al Academiei RSR (din 1974); membru extern al Academiei Naţionale "V. I. Lenin"
