Cuvântul "bâzdâgan" nu există, dar este folosit des. El desemnează partea masculină a speciei muştelor de latrină. Bâzdâganul are câteva caracteristici care l-au consacrat de-a lungul timpului: după ce se tăvăleşte prin ceea ce, de obicei, numim "murdărie", devine foarte tonic, vesel şi expansiv; înfumurarea îl face, apoi, să-ţi năvălească, nepoftit, în casă;

cum nu poate concepe că i-ar putea sta ceva în cale, se repede, cu prima ocazie, direct cu capul lui tare într-un geam; geamul nu cedează, dar el, bâzdâganul, îşi ia iarăşi avânt şi dă cu capul în geam, ritmic, cu o energie care creşte încontinuu, de la un asalt la altul; în tot acest timp, face o gălăgie îngrozitoare, ameninţând în stânga şi-n dreapta. În fine, dacă dai geamul la o parte, deschizând uşa, bâzdâganul se repede mândru, ca şi cum ar fi spart geamul, şi-ţi intră direct în farfuria cu mâncare. După ce se satură, începe să te bâzâie, intrându-ţi în ochi, în urechi, în gură.

Sovieticii care, după război, "reeducau" România pregătind-o de comunism erau numiţi de cei din zona Brăilei "bâzdâgani". Bâzdâganii sovietici nu sunau la uşă, ci dădeau cu piciorul în uşă. Ei nu puneau întrebări punctuale, ci urlau până-i copleşea tusea. Când nu ştiau ce reprezintă un lucru, îl făceau bucăţi şi abia apoi întrebau zbierând ce este. De multe ori, extrăgând şi partea "amuzantă" din tragedia teribilă a acelor timpuri, românii, întrebaţi întâmplător de cineva de unde sunt, răspundeau glumind: de la Bâzdâganski Minister.

Ultima ieşire intempestivă a lui Bunea Stancu m-a făcut să înţeleg un lucru. Are dreptate omu', dom'le! El nu e nici comunist, nici capitalist. El este de la Bâzdâganski Minister. Până să înţeleagă ceva, dă repede, mai întâi, cu bombardeaua, apoi, prin ruine şi fum, se joacă fericit cu ce-a mai rămas nepârjolit. Aţi văzut ce meserie de administraţie la Spitalul Judeţean? După